!Sloturi temporale și oscilații armonice inter-!libraționale

Anterior am examinat fizica procesului care provoacă sincronizarea externă în mediul social. Această lanț arată în modul următor:

!Librație (izbucnire gravitațională) → Nivel biologic → Nivel neurofiziologic → Impuls de sincronizare socială (pe exemplul particular al !rezonanței externe „Lună Plină — Lună Nouă”).

Analiza !fluxurilor de evenimente și a interferenței acestora arată că, drept unitate de bază pentru calculul unui !slot temporal, cel mai optim este să se ia 1 Saros.

Saros (sau perioada draconică) este un ciclu astronomic cu o durată de aproximativ 18 ani, 11 zile și 8 ore (6585,32 zile), după parcurgerea căruia eclipsele de Lună și de Soare se repetă într-o ordine strict similară.

După Saros se urmăresc clar fluxuri mari de evenimente, care se manifestă într-o dimensiune fractală de 50–100 de ani. Acest lucru este ușor de verificat prin realizarea unei cercetări independente asupra oricărei serii Saros pentru identificarea tiparelor comune — de regulă, acestea sunt evenimente de amploare planetară.

Ierarhia ciclurilor și a harmonicilor în t!r

Teoria !rezonanțelor structurează procesele de mare amploare printr-un sistem de oscilații armonice:

• Ciclul mic (1/16 din Saros) — i!l: Un Saros se împarte în 16 oscilații armonice, care în t!r sunt desemnate ca i!l (oscilații inter-!libraționale). Aceasta oferă o perioadă egală cu 14 luni lunare, unde se află punctele de intersecție ale meandrelor meandrelor de eclipse după Saros cu Luna Nouă. În aceste !sloturi temporale, din cauza suprapunerii a două frecvențe, se observă o densitate crescută a evenimentelor (sau o amplitudine mai mare pe grafic).

• Ciclul mediu (Saros*16): Constituie o perioadă de ordinul a ~288 de ani, după care se urmăresc de asemenea tipare de mare amploare ale !fluxului.

• Ciclul limită (Saros16^2): Este egal cu ~4608 ani. Pentru t!r, aceasta este dimensiunea fractală maxim admisibilă, deoarece din punct de vedere tehnic lucrul cu cicluri de o scară mai mare nu este posibil.

Fractalitatea mai mică de 1/16 din Saros teoretic se împarte de asemenea în 16 harmonici. Cu toate acestea, istoric s-a stabilit o împărțire convenabilă în zile lunare în cadrul lunii lunare, de aceea pentru intervalele mai mici de 1/16 din Saros în t!r se aplică zilele lunare standard.

Arhitectura ciclurilor: Mecanismul Sistemului Solar

Sincronicitatea generală a Sistemului Solar este structurată asemenea unui mecanism de ceasornic: acele mari se rotesc încet, iar cele mici — rapid, dar o dată la 18 ani ele coincid inevitabil.

Pe lângă sistemul Pământ — Lună — Soare, asupra proceselor au o influență și alte corpuri cerești:

• Influența lui Jupiter: Cele mai sesizabile modificări gravitaționale sunt create de Jupiter, fiind cea mai masivă planetă. Perioadele sale de apropiere și opoziție formează o semnătură clar distinctă a !fluxului.

• Aportul planetelor mici: Pe seama vitezei mari de îndepărtare de punctele de opoziție și apropiere, acestea sunt de asemenea capabile să provoace perturbații gravitaționale semnificative.

Harmonicele și angrenajele ciclurilor

Oscilațiile armonice ale tuturor acestor cicluri nu sunt haotice — ele sunt strict acordate. Ele pot fi reprezentate figurat ca dinții pe rotițele unui mecanism unic de ceasornic. De exemplu, sizigia (alinierea pe o singură linie) „Jupiter — Pământ — Lună” cade întotdeauna într-o anumită harmonică cu alte fenomene astronomice.